Momentul scufundarii

Lung cat trei terenuri de fotbal, inalt cat un bloc cu 11 etaje, giganticul era considerat a fi imposibil sa se scufunde, dar un aisberg izolat l-a trimis pe fundul marii.

Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda acest "vapor", se lauda unul dintre membrii echipajului de la bordul Titanicului, noul vapor de pasageri de 46.000 de tone al liniei maritime White Star � cel mai mare construit vreodata. La 10 aprilie 1912, ziarele din lumea intreaga isi anuntau cititorii ca giganticul vapor de lux a plecat din Sounthampton, Anglia, spre New York, avand la bord 891 de membri ai echipajului si 1.316 pasageri. Unii dintre acestia erau foarte bogati; vreo 700 erau emigranti si calatoreau la clasa a patra. Cu cele 16 compartimente ermetice ale sale, remarcabilul vapor intruchipa cele mai avansate tehnici ingineresti ale vremii. Mandrindu-se cu dotari luxoase precum bai turcesti si verande strajuite de palmieri, cu dineuri sofisticate si cu cea mai buna orchestra, Titanicul constituia, de fapt, o lume in sine, indiferenta la loviturile vanturilor sau valurilor.

La 15 aprilie, doua plute pliante si 15 barci de salvare rataceau printre sloiuri in apele agitate si reci ale Atlanticului. Pe jumatate inghetati, epuizati si in stare de soc, supravietuitorii constituiau singura dovada ca marele Titanic, care se scufundase cu o noapte inainte, existase vreodata.

AVERTISMENTE. Contrar standardelor aplicate astazi in regiunile unde pot exista ghetari, in noaptea linistita, fara luna, de 14 aprilie, Titanicul inainta cu o viteza de 22 de noduri, desi, inca de la ora 9:00 din dimineata rece a zilei de duminica se receptionasera sase avertismente despre existenta ghetarilor.

Exista si un semn evident � temperatura apei scazuse rapid, in numai cateva ore, de la 12 grade pana aproape sub zero � ceea ce, in marile nordice, anunta prezenta ghetei. Cu toate acestea, Titanicul nici nu incetinea, nici nu vira spre sud ca sa evite zona periculoasa in care intrase.

ZGUDUITURA. Pe la ora 22:00, ca sa se destinda dupa cina, cativa pasageri de la clasa a doua s-au adunat ca sa cante imnuri religioase. La ora 23:40, marinarul de cart Frederick Fleet a zarit un obiect mic, intunecat, mai negru decat apele oceanului. Obiectul se marea foarte repede. Tragand de trei ori clopotul de alarma, comunica puntii "Aisberg chiar in dreapta!". Ofiterul William Murdoch a ordonat imediat salii masinilor sa porneasca inapoi si i-a spus carmaciului Robert Hichens sa intoarca timona "banda dreapta!". In argoul marinaresc al timpului, acest lucru insemna sa intoarca nava cat putea de mult spre tribord, adica spre dreapta, in asa fel incat prova sa se rasuceasca spre babord, adica spre stanga.

Inaintand cu mai mult de 22 de noduri, dizlocand circa 66.000 de tone de apa, Titanicul nu avea cum sa fie oprit brusc. Cand uriasul vas de pasageri a inceput sa vireze, indepartandu-se de aisberg, navigatorii speriati au rasuflat usurati � dar era prematur. Pe punte cazusera bucati de gheata, iar aisbergul facuse o taietura de 100 de metri in partea de la tribord a carenei. Apa rece ca gheata patrunsese in sala cazanelor nr. 6. Pentru pasagerii care o observasera, coliziunea parea mai mult decat o simpla zguduitura. Unul dintre pasagerii de vaza a descris-o "ca si cum un deget urias ar fi lovit vasul de-a lungul". O femeie a comparat zgomotul produs de impact cu acela de rupere a unei panze.

Echipajul stia deja bine cum stateau lucrurile. Capitanul Smith se sfatuia cu proiectantul-sef al vaporului, Thomas Andrews. Dupa o rapida inspectie in cala, au constatat ca fusesera inundate cinci compartimente. Andrews estima ca Titanic, vaporul ce nu se poate scufunda, era in stare sa pluteasca inca "o ora si jumatate. Poate doua. Nu mai mult".

PUTINE BARCI. Imediat dupa miezul noptii, la circa 25 de minute de la impactul aparent minor, echipajul primea ordin sa pregateasca cele 16 barci de salvare si cele 4 plute pliante aflate la bord. La capacitatea maxima, ele puteau lua 1.178 de persoane sau cu aproape 1.000 mai putin decat cei care acum incepeau sa se inghesuie pe punti. Culmea, regulamentul prevedea existenta la bord a unui numar de barci de salvare suficiente pentru 962 de pasageri, caci nu se prevazuse construirea unui vapor atat mare. Si nimeni, evident, nu luase in considerare faptul ca cel mai mare vapor al Liniei maritime White Star ar trebui vreodata evacuat. Situatia risca sa se transforme in haos, intrucat pasagerii nu fusesera pregatiti pentru naufragiu si nu aveau cunostinte de navigatie.

REACTII. Marele bogatas John Jacob Astor a ras batjocoritor la inceput, cand a auzit ca fusese ordonata evacuarea. "Suntem mai in siguranta aici decat intr-o barcuta", a spus el. Treptat, glumele au incetat si pasagerii speriati au inceput sa umple barcile de salvare. Barbatii asteptau stoic pe punte, in timp ce femeile si copiii se imbarcau in cojile de nuca.

Din zapaceala, prima barca, putand sa ia 65 de oameni, fusese lasata la apa cu numai 28. Alta, capabila sa transporte 40, luase doar 12.

Doamna Isidor Straus, sotia unui fost congressman si directoare executiva a magazinului Macy�s, a refuzat sa se alature celorlalte femei. "Am fost intotdeauna alaturi de sotul meu", a spus ea si a continuat, intorcandu-se spre el: "Merg unde mergi si tu". Astor si-a ajutat proaspata sotie sa urce intr-una din barcile pline pe jumatate, apoi s-a retras. Cadavrul sau s-a numarat printre cele culese ulterior din apa. In timp ce vaporul se scufunda brusc din spate, facand ca puntea sa se salte precipitat, milionarul Benjamin Guggenheim se schimba in haine de seara, declarand ca acum era pregatit sa se duca la fund ca un gentleman. "Nici o femeie nu va fi lasata la bord pentru ca Ben Guggenheim s-a purtat ca un las", a adaugat el.

Cand se parea ca nu mai ramasesera femei si copii, s-a urcat si el intr-una din ultimele barci de salvare, pe la ora 1:40. Directorul Liniei maritime White Star avea sa fie ulterior pus la stalpul infamiei de presa, pentru ca parasise vasul inaintea multor pasageri. La ora 2:15, cu ultimele plute gata de lansare, Titanicul bascula, facand imposibila folosirea lor. De pe puntile inferioare, pasagerii saraci, cu femei si copii, se inghesuiau sa vada ce se intampla. Pe ei nu-i avertizase nimeni de accident si multi aveau sa fie prinsi sub nava rasturnata.

Au ramas pe vas circa 1.600 de pasageri. Desi se spune ca formatia incepuse sa cante "Tot mai aproape de Dumnezeu", de fapt ultima a fost imnul episcopal "Toamna".

PESTE 1.500 DE MORTI. Cateva sute de oameni au urcat la pupa in timp ce aceasta se ridica. La ora 2:18, Titanicul se indrepta, oprindu-se intr-o pozitie aproape verticala. Apoi, cu un zgomot ingrozitor, unul dintre cosuri s-a prabusit, faimosii pereti impermeabili implodau si tot ce mai ramasese pe punti � echipament, pasageri si echipaj � era aruncat in apa de �4 grade Celsius.

Unul dintre supravietuitori avea sa-si aminteasca "strigatele agonizate izbucnite din mai mult de o mie de piepturi, vaietele si gemetele ranitilor, tipetele ingrozite ale celor care se agatau sa nu cada".

La ora 2:20, inclinat la 70 de grade, vaporul condamnat a alunecat sub ape, rupandu-se in doua si scufundandu-se cu o viteza de 20 de noduri. In jurul orei 2:30, cele doua bucati ale vasului au ajuns la fundul oceanului, la o adancime de 3.900 de metri, resturile imprastiindu-se pe o raza de aproape un kilometru. Infruntase orgolioasa oceanul exact 4 zile, 17 ore si 30 de minute.

MORMANTUL MARIN


Dupa aproape trei sferturi de veac de la scufundare, Titanicul a fost in cele din urma descoperit. La 1 septembrie 1985, la ora 1:00, submersibilul de marimea unui automobil numit Argo a inceput sa fotografieze resturile de pe fundul oceanului. O expeditie americana condusa de geologul marin Robert Ballard a descoperit unul dintre cele 29 de cazane ale Titanicului la o adancime de 3.776 de metri si la aproximativ 56 de kilometri sud-est de Newfoundland. Mai tarziu, expeditia avea sa gaseasca cele doua jumatati ale uriasului vapor la 600 de metri distanta una de cealalta. Peste un an, a doua expeditie reusea sa fotografieze epava mult mai detaliat, gasind si cateva dintre faimoasele obiecte de lux in stare surprinzator de buna. Ultima expeditie in adancuri, in 1986, a fixat la pupa epavei o placa memoriala, iar Congresul Statelor Unite a declarat situl subacvatic un memorial al victimelor, fiind interzise "modificarea, deteriorarea sau salvarea" acestuia.